Cred în vise şi îmi place să mă lupt pentru transformarea lor în realitate. Iar pe 6 iunie am trăit – din nou – după o pauză de aproape un an şi două luni – un vis real cât pentru un secol. În aprilie 2010, graţie unui concurs organizat de TCM şi Europa FM, ajunsesem la Hollywood, îi văzusem pe Belmondo sau Tony Curtis şi locuisem în hotelul Roosevelt în care au stat printre alţii Marilyn Monroe sau Clark Gable.
De data asta, în iunie 2011, am trăit un vis de o altă factură şi la o intensitate emoţională greu de egalat. Un vis… muzical cu nume de lord al muzicii: Sting. Marele artist britanic (cu 16 premii Grammy şi trei nominalizări la Oscar) era pe lista scurtă a favoriţilor mei muzicali all time – alături de Roxette, Bon Jovi, Scorpions, U2 şi Mylene Farmer – şi speram ca undeva, cândva, să-l întâlnesc, să facem o poză şi să schimbăm câteva cuvinte. Un vis al naibii de frumos care până acum avea parfum de utopie. Marele Bernard Shaw spunea însă: „Nu se ştie niciodată”… Vineri 3 iunie, în timp ce eram într-o şedinţă de… „navigare” pe Facebook, am ajuns la pagina Focus Monden a celor de la Prima TV. Iniţial, am crezut că privirea îmi joacă feste şi că am niscaiva halucinaţii. Însă era real, era o şansă de a lucra la visul meu: cei de la Focus Monden organizau un concurs pe Facebook, concurs la care trebuia să postezi o întrebare pe care ţi-ai dori să i-o adresezi lui Sting. Iar cele mai interesante două întrebări urma să câştige un meet&greet cu artistul şi câte o invitaţie de două persoane la concert. Un concurs care îţi punea mintea la contribuţie. Exact tipul de competiţie care mă pasionează, fără prozaicele trageri la sorţi, like-uri sau voturi. Imediat am turat „cerebelul” la viteză mare şi am început să mă gândesc la o întrebare cu adevărat specială. Iar întrebarea a prins contur în câteva minute. Iată cum suna ea: „You said once that you find New York a very easy place to be famous because there’s a lot of self-esteem, probably more than in any other city. I would ask you which is in your opinion the most difficult place to be famous?”. Am postat-o pe pagina de Facebook a celor de la Focus Monden şi am aşteptat şi… sperat până duminică. Culmea, în ziua aceea, fiind prins cu mai multe drumuri în oraş, nu am intrat pe internet până la 15.30. Când mi-am accesat contul de Facebook, am văzut că aveam un mesaj necitit. Iniţial, m-am gândit că e vorba de cine ştie ce invitaţie în masă la vreun eveniment sau vreo cerere de prietenie. Însă nu era aşa. Nu era nici un „Message in a Bottle”, era ceva „larger than life”. Sabina Groza de la Prima TV mă anunţa că eram unul dintre cei doi câştigători ai concursului. Fantastic! Visul întâlnirii cu Sting nu mai era… vis, ci urma să devină o încântătoare realitate. Încet-încet, şi soţia mea s-a lăsat cuprinsă de febra evenimentului care se apropia cu paşi repezi. Am aflat cu bucurie că şi cealaltă câştigătoare – Claudia Oprişor-Ciobanu era tot din Piteşti, acum ea locuind în Bucureşti. Ce mică e lumea! Aşadar, Piteştiul urma să fie „fruncea” la întâlnirea cu Sting.
Am ajuns la Bucureşti pe o vreme perfect „asortată” pentru un concert de şapte stele. După ce Sabina Groza ne-a dat invitaţiile la concert, ne-am îndreptat spre zona (cortul Magic FM) de unde urma să fim preluaţi de către Andreea Filip de la Emagic (organizatorul concursului). Agitaţia miilor de fani care se îndreptau spre concert şi mişunau în toate părţile mi-a dat un efect stenic. Asta şi pentru că mereu am fost un „agorafan” şi nu un… agorafob.
În fine, la ora 19.30 se adună grupul de 10 oameni care urma să aibă întâlnire cu Sting (inclusiv doi olandezi) şi – „înarmaţi” cu pixuri, foi şi aparate foto – ne croim drum spre zona din spatele scenei. Flancaţi discret de organizatori, am aşteptat într-o cameră întâlnirea cu inegalabilul artist. Iar când Sting a intrat degajat, îmbrăcat în pantaloni şi tricou, emoţia a atins paroxismul. Cât se poate de natural, manierat şi zâmbitor, Sting a dat mâna cu toţi şi chiar a schimbat câteva cuvinte cu fiecare. Omul Sting era la superlativ absolut, ca şi artistul Sting. Au urmat câteva poze de grup. Însă îmi doream şi poze separate, aşa că l-am rugat pe Sting să se fotografieze cu mine şi cu soţia. A acceptat fără nici cea mai mică urmă de iritare, iar cealaltă câştigătoare – Claudia – ne-a imortalizat într-o poză de pus în ramă şi la propriu şi la figurat. Şi ceilalţi invitaţi din grupul foarte restrâns ne-au urmat exemplul. Nu au lipsit nici preţioasele autografe date pe afişe, bilete, poze sau simple foi. Nici nu ne-am dat seama când au trecut cele aproximativ 10 minute dedicate întâlnirii.
Visul real a continuat pentru că apoi am ajuns în zona VIP, la nici 20 de metri de scenă, de unde am văzut un concert absolut superb, care merită o „armată” de epitete. Acompaniat de Filarmonica din Sofia (dirijată de celebra Sarah Kicks), Sting a oferit celor peste 15.000 de spectatori două ore şi jumătate de muzică de cea mai înaltă calitate, de artă pură. Practic, Sting e sinonim cu aristocraţia în muzica sa care face atât de bine sufletului. Şi cei care l-au acompaniat au fost de nota 10: Dominic Miller (chitară), Rhani Krija (percuţie), Jo Lawry (o australiancă având o voce excepţională) şi Ira Coleman (bass). Sting îţi dă o stare de beatitudine pe termen lung şi fără… efecte adverse. Şi aşa a fost la toate melodiile sale celebre care au sunat genial şi în manieră simfonică, fie că a fost vorba de „Every little thing she does is magic”, „I’m mad about you”, „Shape of my heart”, „Roxane” sau „Every breath you take”. Un moment special a fost şi la „Moon over Bourbon Street”, când Sting a cântat la theremin, un instrument electronic ce produce sunete fără să fie atins direct. Sting a cântat ireal de real, a dovedit că este un profesionist desăvârşit şi un geniu al muzicii. Nobleţea muzicii lui te face să te simţi chiar mai sus decât în al nouălea cer. Un artist mai mult ca perfect. Sting nu e numai un „Englishman in New York”, este „a gentleman of the world, a gentleman of the music”.
A fost cu adevărată o seară cât… 1001 de seri, un concert şi o întâlnire pe care nici cei mai puternici viruşi nu ni le vor şterge vreodată din memorie.
Pericol Public 