Omul cu cântarul

 

Îl ştiţi cu siguranţă. Probabil că nu aţi stat niciodată de vorbă cu el, nu aţi schimbat nici măcar două cuvinte. Îl vedeţi des în centrul Piteştiului. Nu, nu este nici politician, nici paznic şi nici poliţist local. Îl ştiţi, deşi nu… îl ştiţi. Este… omul cu cântarul. Stă în fiecare zi, preţ de câteva ore, aproape de magazinul Orange, îşi pune cântarul în faţă şi stă acolo, fie că e caniculă ori frig de crapă pietrele. Domnul cu mustaţă şi cu cântar de care vorbesc nu e, în niciun caz, printre favoriţii destinului. Nu a fost niciodată. Însă, urmărindu-i privirea blândă, senină şi liniştită, fără pic de ură şi ranchiună la adresa destinului, nu poţi să nu fii mişcat. Îl ştiu pe acest om de mai bine de 20 de ani. L-am văzut de multe ori, fie în Centru, fie la Biserica „Sf. Ioan”, dându-le o mână de ajutor celor de acolo ori de câte ori era nevoie. Omul acesta nu se dă în lături de la nicio muncă, e un fel de antonim al leneşului, deşi lucrul său este răsplătit, cel mai adesea, cu câteva bancnote de valoare mică. Cât despre cântarul său, clienţii nu se înghesuie, din păcate. Ba mai şi văd câteodată unii puştani retarzi care îi dau un leu şi se cântăresc de mai multe ori în derâdere, dând vina pe erori de cântărire. Însă omul cu cântarul nu se supără niciodată. Îi priveşte liniştit, fără să i se schiţeze niciun rictus pe chip. Sunt zile în care nu câştigă mai mult de cinci-şase lei. Alţii în locul lui s-ar enerva la culme, ar arunca acel cântar de toţi pereţii şi s-ar reprofila. Însă omul cu cântarul e fidel în ceea ce face. Între el şi cântar s-a creat un fel de comuniune cu un parfum trist. Să cântăreşti oamenii nu este deloc un job profitabil. Dar, până la urmă, nicio meserie nu este ruşinoasă. Important este să munceşti. Iar omul cu cântarul munceşte. Stă în picioare, se uită cu speranţă ori de câte ori un piteştean sau „stranier” trece mai aproape de el, mai citeşte o pagină mototolită de ziar şi aşteaptă. Aşteaptă zile mai bune. Dacă treceţi vreodată pe lângă el, opriţi-vă măcar 10-15 secunde lângă el. Şi poate vă şi cântăriţi… 

Anunțuri

3 responses to “Omul cu cântarul

  1. O poveste interesanta… cred ca exista in fiecare oras un astfel de om… care sa faca lucrurile altfel si pe care il cunosc multi locuitori

  2. Asa e David. Fiecare oras are povestile sale cu oameni simpli, pe care de multe ori ii ignoram

  3. Intr-adevar, in fiecare oras sunt oameni cu povesti asemanatoare. De curand am fost in statiunea Lacu Sarat din Braila si, in fiecare zi, cand ieseam de la tratamentele balneare, era in centrul statiunii un domn in varsta cu un cantar, acesta lasand impresia ca statiunea este ca si casa lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s