Monthly Archives: Martie 2010

FC Barcelona, pur si simplu mirifica

Am asistat aseara la un spectacol incantator. Si nu am fost la Metropolitan Opera ori la Covent Garden. Am vazut – e drept din fata televizorului si nu „live”- un spectacol cu un prim-solist inegalabil. El mejor del mundo. Va ganditi la Placido Domingo ori Carreras? Nu, nu e vorba de opera. E alta opera. O capodopera. Fotbalistica. FC Barcelona, una dintre echipele mele de suflet si de mare pasiune de profil, a fost o incantare in optimile Ligii Campionilor. Iar prim-solistul a fost – a cata oara – uluitorul Lionel Messi. A marcat doua goluri exceptionale, al doilea fara macar sa se uite la poarta, s-a jucat cu aparatorii lui Stuttgart de parca ar fi avut in fata niste jaloane umane. Si totul, cu zambetul pe buze. Messi e creativitate pura, e geniu cat cuprinde, e arta fotbalistica. Per ansamblu, FC Barcelona si-a spulberat adversarul cu un 4-0 care reprezinta cea mai grea infrangere a lui VFB Stuttgart in cupele europene. Mi-au placut mult si Dani Alves (ce fundas ofensiv! ce pasa cu calcaiul la al doilea gol al lui Messi!) si Pedro, un fotbalist care a urcat fantastic in ultimele 12 luni. Barca a combinat incantator, a jucat cu o viteza debordanta, a avut ocazii cat cuprinde. In asa ritm, nu m-as fi plictisit nici daca meciul ar fi durat trei ore. Iar Messi a fost peste toti si toate. Si, si, si, nos vamos a Madrid!

Anunțuri

Am iesit din hibernarea offline

N-am mai scris de mult pe blog. E mai bine de o luna. Cam lenes, nu? Nu, va contrazic. Pur si simplu nu am fost „in the mood for writing”, cum ar spune americanii. Nu am mai scris pe blogul meu, in schimb am pus comentarii pe blogurile altora. Poate m-as fi putut mobiliza si scrie macar 2-3 articole acolo. Poate ca si „molipsit” de vremea mai capricioasa ca o „pseudovedeta” de Dorobanti, am fost intr-un fel de hibernare offline. De acum, gata, am iesit si m-am apucat de scris. Sper ca in curand sa incep sa scriu si la cel de-al treilea documentar, pentru care am terminat schitele inca din vara trecuta. Cat timp am fost in hibernare, am reusit sa-mi iau si permisul de conducere. Sofer la 33 de ani. Daca la sala am terminat proba in aproximativ 5 minute, la proba practica (pe 26 februarie) am condus aproape o jumatate de ora, atat in oras cat si in afara lui. Iar cand domnul politist mi-a zis „admis”, parca as fi castigat o mica Liga a Campionilor. De bucurat m-am bucurat spre seara, in familie. 26 februarie a fost o zi excelenta pentru mine. In aceeasi zi am dat „extemporal” pentru un vis fabulos. Un vis care mi s-a implinit pe 8 martie si despre care o sa va spun mai multe peste vreo saptamana-doua. Pana una alta, va zic doar atat: guess what, guess who and guess where…