Monthly Archives: Ianuarie 2009

Mult zgomot pentru nimic

much_ado_about_nothing_movie_posterNu sunt foarte dese zilele în care să am multe opţiuni atractive la posturile TV din abonamentul de cablu. Miercuri seara a fost o excepţie fericită şi una dătătoare de inspiraţie. Ora 22, pe Realitatea TV începe o dezbatere incitantă pe tema eficienţei justiţiei în România, cu Andreea Creţulescu având invitaţi de top: ministrul Justiţiei – Cătălin Predoiu, procurorul general al României – Laura Kovesi şi ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul – Victor Ponta. După aproape un sfert de oră de dezbateri, încep să-mi aduc aminte din păcate că trăiesc în România nedreptăţilor, în România unde justiţia e subiectivă şi nu e oarbă şi echidistantă, ci cel mult chioară. Cu excepţia lui Victor Ponta (ar fi un bun prim-ministru sau preşedinte), nu am văzut o atitudine radicală împotriva magistraţilor care îşi fac de cap şi primesc sancţiuni microscopice (vezi cazul directorului de penitenciar îmbrăcat în zeghe la o petrecere sau al judecătoarei cu alcoolemie). Doar vorbe goale, fără substanţă, doar promisiuni verbale şi atât, fără eficienţă şi fapte clare. Mult zgomot pentru nimic. Îmi aduc aminte brusc că pe Prima TV stă să înceapă un film pe care l-am mai văzut în studenţie (la video) şi pe care ard de nerăbdare să-l vizionez şi intitulat – culmea! –  „Mult zgomot pentru nimic”. Văzând discuţia oficialilor pe Realitatea, renunţ fără niciun regret la dezbatere şi aleg fără ezitare să văd filmul după piesa lui Shakespeare. Şi bine fac. Filmul, realizat în 1993, a fost o adevărată încântare, cu decoruri şi peisaje demne de un vis al unei nopţi de vară şi actori numai de 24 de carate, de la dinamica şi mobila Emma Thompson (în rolul lui Beatrice) şi şugubăţul Kenneth Branagh (Benedick) până la charismaticii Denzel Washington şi Keanu Reeves. Plus pe atunci necunoscuta Kate Beckinsale. Un film pe care îl voi revedea cu siguranţă cât de curând, un film în care fiecare replică scrisă de marele Will şi transpusă pe marele ecran e ca o doză de filosofie şi geniu. „Mult zgomot pentru nimic” e un film care te face să uiţi de grijile cotidiene şi să îţi aduci aminte că viaţa e atât de frumoasă dacă ştii să te bucuri de ea. Aşa că între „mult zgomot pentru nimic” semnat de justiţia şi politicienii români şi „Mult zgomot pentru nimic” semnat de William Shakespeare (şi regizat de Kenneth Branagh, cum vă place, puteţi citi şi piesa şi vedea şi filmul) o să aleg întotdeauna cea de-a doua variantă. O învingătoare detaşată, fără drept de apel şi de recurs. Peste timp şi timpuri.

Denis Meraru

Anunțuri

In revenire de forma si de format

Finalul lui 2008 a fost unul greu. Nu va ganditi insa cumva ca am trecut prin cine stie ce cazne. Pur si simplu am avut zile „grele” in chefuri si distractii alaturi de cumnatii de 5 stele de la Constanta si de o parte de prietenii din gasca. Nu e deloc usor sa stai in medie pana la 2 dimineata, sa razi si sa te simti bine 8 zile la rand. Grea viata… Cat despre Revelionul propriu-zis, a fost unul pe gustul meu cat cuprinde: muzica si dans si antren pana aproape de 5 dimineata, la amicul Japanese alaturi de alti 16-17  colegi si colectie de distractie. La cat de bine a iesit, mi-as fi dorit sa se dea o lege prin care Revelionul sa tina – daca nu 9 saptamani si jumatate, macar trei zile si trei nopti acolo. Apropo de Revelion, vedeta a fost fara indoiala fetita de un an si noua luni a lui Andrei, care dansa cu foc pe la 1 dimineata de nici n-ai fi zis ca e atat de mica. Ce mai, o fetita cu adevarat de exceptie, vioaie si sociabila cum nu am vazut pana acum. Un model de urmat pentru viitoarele mamici si viitorii tatici. A fost frumos miniconcediul meu, cu trezit la 10-11 dimineata si fara condica. Ce bine ar fi daca ziua ar avea macar vreo 30 de ore acolo, sa avem timp pentru toti si toate. Gata cu scrisul pe ziua de azi, am de lucru. A inceput un nou an si ma pregatesc de multe… evenimente.  Sunt in revenire de forma si de format.