Cabinetele parlamentare-mult zgomot si… ban public pentru nimic

Romania e – fara indoiala si drept de veto – Raiul parlamentarilor si al cheltuielilor conexe fara limita. Iar un absurd loc de frunte il ocupa sutele de cabinete parlamentare, aceste locuri ideale de taiat frunza la caini. Locuri care au dovedit „cu brio” ca sunt inutile cat cuprinde. Nu am auzit vreodata ca din vreun cabinet parlamentar sa se nasca nu stiu ce idee mareata pentru tara sau pentru judet. Cabinetele parlamentare ar putea fi un subiect ideal pentru „teatrul absurdului” al lui Eugene Ionesco. Pacat ca marele dramaturg s-a stins de 16 ani, pentru ca altfel ar fi avut o sursa fecunda de inspiratie.  Consilierii parlamentari (sa tot fie peste o mie! – bani cheltuiti inutil) au o meserie extrem de placuta, un fel de sinecura: navigat pe internet, citit ziare si trimis raspunsuri prozaice la diferite adrese. Totul, pe banii statului. Miliarde cheltuite lunar si cat se poate de inutil. Cu acesti bani s-ar fi putut face multe. Numai ca nimeni de la Putere nu are interesul sa desfiinteze aceste cabinete parlamentare penibile. Cum sa le desfiintezi cand poporul aude ca ai cabinet parlamentar si crede ca vrei sa il ajuti? Vorbe in vant. Norul vulcanic din Islanda e cu mult mai putin nociv decat norul de incompetenta politica care sta deasupra Romaniei de 20 de ani si nu are sanse sa se risipeasca prea curand. Simpaticele vaci elvetiene sunt furnici pe langa preafrumoasa si uriasa vaca de muls pe termen nelimitat numita Romania. O tara perfecta pentru parlamentarii-paraziti, demagogi si cu cativa neuroni in dotare

Despre comunicatorii de nota 10 Anders Fogh Rasmussen si James Appathurai

Toti jurnalistii si cei implicati in fenomenul mass-media stiu ca pentru o personalitate care detine o functie cheie in cadrul unei organizatii comunicarea si alegerea instrumentelor comunicarii reprezinta un lucru vital. Iar atunci cand acea personalitate este si secretarul general NATO modul in care gestionezi comunicarea capata o alta dimensiune. Il admir pe Anders Fogh Rasmussen inca de pe vremea cand era premier in Danemarca. O personalitate proteica, cu sarm, diplomatie si inca o „armata’ de calitati. L-am cunoscut la summitul NATO de la Bucuresti si mi-a lasat o impresie foarte buna.  Bineinteles, NATO este cea mai importanta organizatie internationala (alaturi de ONU, of course) si la ea meritocratia ocupa un loc de prim-plan (nu ca pe plaiurile mioritice)… Iar Anders Fogh Rasmussen nu face exceptie. L-am urmarit pe noul secretar general NATO (are deja un an de cand e in functie) si mi-a placut modul in care comunica. Rasmussen e un comunicator de not 20 si surpriza cea mai placuta e faptul ca are un cont pe Facebook, cont pe care scrie aproape zilnic. Si nu scrie doar de dragul de a fi vizibil, scrie la obiect, scrie interesant, atractiv, fara nici cel mai mic miligram de demagogie. De altfel, excelenta in comunicare este o constanta la organizatia nord-atlantica. De altfel NATO are in persoana lui James Appathurai cel mai bun purtator de cuvant din cati mi-a fost dat sa cunosc pana acum (si am cunoscut peste 200). Daca in Romania multe dintre institutiile importante au purtatori de cuvant nu tocmai profesionisti si impartiali(unii dintre ei recurgand si la atacuri grosiere la adresa jurnalistilor, cum ar fi cazul FRF), alesi in destule cazuri pe criterii prea subiective  si prea putin abili, mobili si versati, la NATO  situatia e total diferita. Organizatia de la Bruxelles are un purtator de cuvant pur si simplu impecabil. L-am cunoscut pe James Appathurai prima oara la summitul NATO de la  Istanbul din 2004 si de atunci am avut ocazia sa stam de vorba in mai multe randuri. De fiecare data aceeasi impresie la superlativ. Un om sigur pe el, fara balbe si lacune profesionale, pregatit sa raspunda (si nu doar cu un prozaic „Da” sau „Nu” sau „Nu stiu”) la orice intrebare comoda sau incomoda, un profesionist 100% si chiar mai mult decat atat. La noi, in destule cazuri, daca un ziarist ii pune unui purtator de cuvant o intrebare mai delicata, respectivul se schimba la fata si fie da un raspuns impertinent, fie da o replica fara substanta, anodina, incolora si inodora.  Pe cand vom vedea si la noi, la o institutie publica majora (cum ar fi Presedintia sau Guvernul) un purtator de cuvant macar pe jumatate de talia lui James Appathurai? Cred ca niciodata. Singura sansa ar fi sa il clonam. Nu spun aici ca nu avem si noi purtatori de cuvant valorosi. Insa intre „purtatorii de vorbe” de la Bucuresti si oficialul NATO este distanta mult mai mare decat cea intre Romania si Bruxelles.