Tag Archives: dezastru

Nu credeam sa învăţ a iubi o… chiflă sau Cum sa îţi alungi clienţii de Revelion

După o pauză de câţiva ani, am decis să facem din nou Revelionul la un restaurant din Piteşti. Şi cum oferta de la Restaurantul Muntenia suna chiar bine (open bar şi mâncare simplă, dar consistentă, totul pentru doar 150 lei), am „votat” împreună cu cumnaţii şi câţiva prieteni să petrecem noaptea dintre ani în acest local din Centrul oraşului. Toate bune şi frumoase, numai că aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani (păcătoasele metehne româneşti), socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de la… restaurant. Dacă iniţial, după un pahar de whisky şi un aperitiv acceptabil, atmosfera începea să fie promiţătoare, totul s-a stricat apoi progresiv şi ireversibil. Iar aici este în primul rând vina patronului de la Turism Muntenia, dornic să facă profit oferind un schimb un meniu mizerabil. Să începem cu partea lichidă. Atât apa plată, cât şi cea minerală, erau nişte „no-name”-uri de toată jenă, iar vinul adus la carafă fusese probabil lungit cu un soi de oţet. Nu ne-am pierdut optimismul, sperând ca măcar muzica să salveze Revelionul. Cruntă dezamăgire şi aici.  Formaţia care a cântat în procent de 99% muzică populară second-hand fusese probabil adusă aici cu forţa. Şi celelalte zeci şi zeci de persoane care veniseră să petreacă un Revelion agreabil la Restaurantul Muntenia au avut aceeaşi dezamăgire muzicală şi au dansat mai mult de complezenţă decât de plăcere. Doar cateva melodii cu Banica Jr. şi HI-Q, şi acelea puse pe… laptop, nu au reuşit să salveze o ambianţă sonoră de nota doi. Să continuăm cu partea culinară. Dacă gustarea caldă, în speţă un pangasius file, a fost digerabilă, cu excepţia cartofilor… nefierţi, restul a fost un fel de… apocalipsă. Sarmalele înotau în ulei şi au avut mai multă grăsime decât carne. Iar cireaşa de pe „tortul cu calamităţi culinare” a fost la friptură. Aşa-zisul „cârnat vânătoresc” era mai tare decât un sarcofag de pe vremea lui Ramses, iar în friptura de porc ce avea un miros teribil de neplăcut, furculiţa rămânea fixă. Fie carnea rămăsese de la… Crăciun, fie fusese iniţial destinată unor câini maidanezi. Ar fi fost bine dacă printre clienţi s-ar fi numărat şi cei de la Protecţia Consumatorului Argeş, ca să constate pe papilele lor gustative monstruozităţile de la Restaurantul Muntenia, pe vremuri un local de top, acum un local demn de închis sau mai bine chiar de… demolat.  Singurul preparat bun a fost reprezentat în mod paradoxal de… chiflele foarte bune. Nu credeam să învăţ a iubi o chiflă, dar din cauza celor de la Restaurantul Muntenia am făcut-o şi pe asta. Aşa că după ce a sosit friptura de… neconsumat, am plecat cu toţii în semn de protest. Nu de alta, dar nu vream sa începem 2013 cu o toxiinfecţie alimentară. Şi cei peste 100 de clienţi care au făcut Revelionul la Restaurantul Internaţional de la acelaşi Complex Muntenia au avut parte de acelaşi „tratament”. La final, un sfat sincer: dacă aveţi de gând să faceţi Revelionul 2014 la Restaurantul Muntenia, ocoliţi acest local cu mâncare oribilă şi patroni cu mentalitate mercantilă în cel mai prost sens al cuvântului.

Anunțuri