Antimodel de recrutare la o agenţie de publicitate. Degeaba vrei să fii „big” dacă ai mentalitate „very small”

Deşi în ultimii ani s-au făcut destui paşi pozitivi în ceea ce priveşte profesionalismul procedurilor de recrutare a potenţialilor angajaţi, încă nu e totul aşa cum ar trebui să fie şi mai sunt destule firme care se joacă de-a angajarea sau care pur şi simplu oferă salarii… suburbane, antonime cu pregătirea şi cunoştinţele candidaţilor. Inclusiv în Piteşti.

Lucrez de aproape 12 ani şi în toată această perioadă am trecut prin destule interviuri şi proceduri de angajare, majoritatea fără hibe şi lacune. Iar la acest capitol profesioniştii absoluţi sunt cei de la Dacia, care merită o notă maximă fără nicio ezitare.

Însă, după cum spuneam mai sus, sunt şi firme care pur şi simplu habar nu au să facă o recrutare şi în acelaşi timp încearcă să tragă cât mai multe foloase „for free” din testele la care îi supun pe candidaţii la un job.

Am trecut recent printr-o experienţă „interesantă” care merită istorisită şi pe blog.

Dintotdeauna mi-a plăcut să mă joc cu cuvintele, iar scrisul este cu siguranţă în pole-position. În afară de jurnalism şi literatură, publicitatea este un alt domeniu pentru care am o propensiune şi încă de când eram în facultate îmi exersam condeiul scriind zeci şi zeci de slogane ori idei de reclame.

În iarna trecută, am aflat de o oportunitate de a mă angaja la o agenţie de publicitate din Piteşti. Nu suna deloc rău, aşa că am decis să îmi încerc norocul. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea de la agenţie.

Primul pas a fost normal. A trebuit să trimit un CV şi un portofoliu cu articole reprezentative.

La prima întâlnire, întrebările care mi s-au pus de către account director au fost destul de bâjbâite şi bâlbâite, departe de ceea ce mă aşteptam de la cineva care vrea să recruteze un om. Ce să-i faci, aşa e când nu ai cunoştinţe de HR şi headhunting. După prima întâlnire, mi s-a spus că angajarea nu se poate face peste noapte şi că voi fi supus la nişte teste. Iar primul „set” de teste a constat în scrierea unui articol pentru blogul respectivei agenţii de publicitate, a unui comunicat de presă şi a unui editorial. Le-am scris în termenul prevăzut, mi s-a spus apoi că materialele au şi părţi bune şi părţi mai puţin bune (lucru normal pentru cineva care este profan în publicitate). „Distracţia” nu s-a încheiat aici. După o nouă întâlnire „tete a tete” mi s-a dat o temă mai amplă de realizat, care consta în realizarea unui proiect de strategie PR, precum şi a unui articol pentru blogul aceleiaşi agenţii. Temă generoasă, indicaţii puţine. Am finalizat şi această temă în termenul prevăzut.

În fine, ieri am fost chemat la sediul agenţiei de publicitate pentru o nouă întâlnire. O întâlnire care a atins un paroxism al penibilităţii şi lipsei de profesionalism. Account directorul mi-a spus că am potenţial, numai că nu îşi poate da seama deocamdată de nivelul acestui potenţial, asta spunându-mi-se după ce mi s-au vizualizat CV-ul , portofoliul de articole şi cele cinci materiale realizate pentru agenţie. Oare să aibă account directorul instinctele de headhunting atrofiate? Orice e posibil… Dar comedia nu s-a oprit aici. Account directorul agenţiei a venit apoi cu „oferta ofertelor”: trei luni în care să lucrez de probă (cu program de opt ore) pentru agenţie pentru suma „abracadabrantă” de 20 de milioane cumulat (sau aproximativ 6,6 milioane (660 RON) pe lună) după care se va decide dacă voi fi angajat sau nu. Iar în caz că voi fi angajat, va fi un contract pe perioadă determinată de trei luni, urmat de un alt contract pe perioadă determinată de un an şi de abia apoi („la adânci bătrâneţi”, vorba unui hâtru) voi fi angajat pe perioadă nedeterminată. Altfel spus, trei luni de probă pe un salariu care ar fi un afront şi pentru un proaspăt abslovent de facultate. Trei luni de probă în condiţiile în care Codul Muncii a reglementat perioada de probă la maximum 45 de zile calendaristice… Un fel de bătaie de joc crasă din care probabil account directorul spera să tragă profit pe bani extrem de puţini. Foarte multă birocraţie. Iar să faci contract pe perioadă nedeterminată de abia după un an şi şase luni de probe şi mini-contracte determinate sună de nota 4. De-a dreptul antonim cu Codul Muncii. Bineînţeles că am refuzat „megaoferta” de doi lei… Nici la Microsoft, Google sau la NATO nu durează atât până să se facă un contract de angajare pe perioadă nedeterminată. De fapt, la orice companie care se respectă, fie ea globală sau liliputană, procedura de recrutare şi angajare nu durează mai mult de şase-sapte luni. Probabil că account directorul agenţiei din Piteşti vine din altă galaxie…

Cine n-are patroni români să nu-şi cumpere…

Una peste alta, o procedură de recrutare de râsul hipopotamilor. Degeaba vrei să fii „big” dacă ai o mentalitate „very small”. A bon entendeur salut…

Anunțuri

One response to “Antimodel de recrutare la o agenţie de publicitate. Degeaba vrei să fii „big” dacă ai mentalitate „very small”

  1. Da, e stiut! Specia numita „patronul de Pitesti” este una cat se poate de scarboasa, iti spun si eu tot din experienta. Mi-e sila, pur si simplu mi-e sila!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s