Emil Boc – acest Domenech al fotbalului românesc

Ca şi echipa de fotbal a Franţei, şi echipa de guvernanţi a României are un parcurs mai mult decât mediocru din 2008 încoace. Există similitudini multe între naţionala Franţei şi naţionala guvernamentală a României, în special în ceea ce priveşte „antrenorii”. Ca şi Domenech în ultimii doi ani, Emil Boc refuză constat să-şi dea demisia, deşi rezultatele sunt „miserables”. În plus, amândoi au o doză suficientă de aroganţă şi refuză să vadă realitatea… realistă şi naturalistă. Şi Domenech şi Emil Boc nu suportă să fie contrazişi. Emil Boc se pricepe la vorbit, însă la vorbit mult, nu şi eficient. Ca şi Domenech, Emil Boc nu mai e „digerat” aproape de niciun ziarist, ca să nu mai vorbim de „suporterii” cu salarii reduse şi de pensionarii din tribunele şi peluzele sărăciei. Cu toate astea, Traian Băsescu, preşedintele Federaţiei Române de Jucat cu Destinele Ţării, nici nu se gândeşte la vreo soluţie pentru a-l înlocui pe Boc-Domenech. Din fericire, Domenech a fost înlocuit cu elegantul Laurent Blanc. Din păcate, în România nu se vede nicio sosie structurală şi genetică de Laurent Blanc pentru Palatul Victoria. Poate Mugur Isărescu, dar guvernatorul BNR nu va lăsa cu siguranţă postul în care a făcut istorie şi din care a salvat de mai multe ori economia pentru a lua un post volatil de şef al Guvernului.

Ca şi echipa Franţei, Guvernul nostru are oameni care se pricep la driblinguri şi goluri, numai că, spre deosebire de Ribery, ei driblează cu un har cinic (scuzaţi oximoronul!) bunul-simţ, ei marchează spectaculos numai în propriile declaraţii de avere şi o dau foarte des în bară cu climatul economic şi social. Apropo de averi, sunt destui miniştri cu conturi mai mari decât ale lui Henry ori Malouda. În sfârşit îi depăşim şi noi pe francezi la ceva. Atât.

Atunci când va părăsi Guvernul, Emil Boc va fi un învins (şi asta ca să folosesc un eufemism şi să nu fac referire la titlul ultimului film al lui Tarantino) fără glorie. Napoleon a pierdut ultima bătălie, dar a rămas în istorie eroul cu o glorie inefabilă. Emil Boc a pierdut şi pierde toate bătăliile cu soarta poporului român. Emil Boc nu a câştigat şi nu va câştiga nicio Cupă a Campionilor Reformei.

De echipa naţională de fotbal, nici nu mai vorbesc, pentru că mă încearcă o „nausee”, vorba lui Jean-Paul Sartre. Dintre două rele, aş fi preferat să avem o economie puternică şi o echipă de fotbal mică, precum Luxemburg, Liechtenstein sau Andorra. Din păcate, România e mică şi la fotbal şi la guvern. Iar şansele de redresare cu acelaşi „antrenor” sunt la fel de mari cu acelea de a avea un aeroport spaţial la Bucureşti.

Anunțuri

2 responses to “Emil Boc – acest Domenech al fotbalului românesc

  1. Mie-mi place de Domenech, e un tip foarte elegant, citit si a dus Franta in finala Campionatului Mondial de fotbal din 2006.

  2. O fi elegant la costume, dar la atitudine e arogant. Iar cele mai slabe performante ale Frantei la turneele finale de CE si CM cu el au fost (per total 2 egaluri si 4 infrangeri in grupe in 2008 si 2010). Nu se compara Domenech cu Aime Jacquet. Iar la CM 1994 a fost arestat si eliberat pe cautiune pentru ca facea specula cu bilete.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s