Paris, Romania, doua planete diferite

Imi era cam dor de Paris. E drept ca nu mai ii facusem o vizita de aproape 10 ani. Si cum la inceputul acestui an s-a ivit o ocazie nesperata de revedere, nici prin gand nu mi-a trecut sa o ratez. Prima impresie pozitiva s-a conturat inca din… aer (a se citi avionul Air France), cand am aflat ca vom ateriza pe Charles de Gaulle-Roissy cu o jumatate de ora… mai devreme. Asta da punctualitate! Era aproape 11 noaptea (ora Frantei) si Parisul ne-a intampinat cam… rece, meterologic vorbind. La Pitesti erau vreo 8-9 grade cand am plecat, iar in Orasul Luminilor de-abia isi faceau loc 4 grade. Dincolo de temperatura, saptamana petrecuta la Paris a fost una superba. Ei, nu am stat eu chiar in Paris, ci intr-un oras-satelit – Meudon La Foret – ce-i drept foarte curat si aranjat si cu un centru comercial aflat la doar 5 minute de mers pe jos in care era mai mare dragul sa hoinaresti, sa alegi si sa… cumperi. Cat despre vizitele la cele n+1 obiective pariziene, fac mea culpa si recunosc ca nu am reusit sa le cuprind pe toate, ci numai vreo 11-12. Ca sa ai timp sa vezi tot ce trebuie din Paris si imprejurimi, ai nevoie de vreo luna asa cu indulgenta. Un sfat pentru viitorii turisti: nu mergeti cu masina la Paris. Asta nu pentru ca traficul nu ar fi unul civilizat (si este impecabil, nu am auzit nici macar o tentativa de injuratura intre soferi sau un claxon agasant ca la noi), ci pentru simplul fapt ca mai degraba castigi la Loto decat sa gasesti un loc de parcare. Iar daca parchezi aiurea, amenda vine mai repede decat ai crede. Iar in Paris nu e loc de smecheri si smecherii si alte nepotisme. Apropo de smecheri, in Paris nu am vazut nici macar un jeep sau o masina de fite ca la noi. Prioritatile parizienilor sunt altele: sa mearga la muzee, sa manance in oras, sa aiba o locuinta decenta, sa calatoreasca, sa citeasca. La noi prioritatile sunt un jeep cat casa si o casa cat… Parisul daca se poate.  Revenind la transport, ideal e transportul in comun in Paris. Si la preturi impecabile. Pentru 5 zile de transport nelimitat in zonele 1-3 ale regiunii pariziene (metro, RER, tramvai, autobuz, funicular si autobuye de noapte) platesti 28,3 euro. Si e chiar rentabil, daca ma gandesc ca am schimbat de zeci de ori metrouri si RER-uri in saptamana pariziana. Nici nu ma gandesc ce tarife si servicii are Publitransul de la noi, ca ma apuca o tristete si o jena de-a dreptul iremediabile. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca mijloacele de transport respecta orarul cu o strictete socanta pentru mentalitatile balcanice pacataose.  Prima oprire in Paris am facut-o nu la un monument istoric, ci la unul… fotbalistic, mai precis la Parc des Princes, stadionul lui Paris Saint Germain. Obisnuiesc ca de fiecare data cand ma duc peste hotare sa-mi cumpar un fular cu echipa-fanion a orasului si nici de data asta nu am facut exceptie. Ba ma batea gandul si sa merg la un meci de campionat al lui PSG, dar vremea rece m-a facut rapid sa schimb tribuna cu televizorul. Au urmat Sacre Coeur, colina Montmartre si inevitabil zona Moulin Rouge. La Sacre Coeur, senzatia e una coplesitoare si in interior, cand auzi slujba, si in exterior, cand ai Parisul la picioare… la propriu. Iar dupa Montmartre ce poate fi mai reconfortant decat o plimbare cu vaporasul pe sub 22 dintre cele 27 de poduri de peste Sena? As fi vrut din prima zi sa vad iar turnul Eiffel din varf, dar cozile de mii de persoane au amanat tentativa pentru martea urmatoare. Dupa nici o zi de stat la Paris, nu ai cum sa nu remarci cateva lucruri: primul -majoritatea celor cu slujbe… joase, si ca remuneratie (paznici la restaurante, muzee si magazine)  sunt negri, indieni si arabi. Bine zicea Rousseau cand afirma ca oamenii se nasc egali, dar societatea ii schimba.  A doua remarca: parizienii au marketingul in sange. La orice obiectiv turistic, dincolo de biletul de intrare, ce e minim 8 euro, magazinele cu suveniruri abunda. Francezii stiu sa faca marketing si din piatra seaca. Am vazut asta si la Versailles, si la Luvru si la Hotelul si Domul Invalizilor. De la banale si deloc ieftine creioane inscriptionate cu numele si sigla obiectivului, pana la albume de arta, tricouri, jocuri de carti, DVD-uri sau jucarii, comertul cu istoria e la el acasa. Dincolo de asta, trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Francezii au grija de istoria lor si de monumente cum nu se poate mai bine, nelasand niciun investitor sa construiasca in zonele de patrimoniu. La noi, fie ca e vorba de Bucuresti sau de Pitesti, cladirile de beton si sticl[ se construiesc oriunde, chiar si la doi pasi de monumente (un exemplu: complexul comercial de langa Biserica Sf. Gheorghe). Respectul pentru istorie e zero la noi, iar armonia arhitecturala nu intereseaza pe nimeni.  Fir-ar sa fie de Romanie! Mai bine sa vorbim de lucrurile frumoase, ca de mizerii suntem satui. Am avut norocul sa prind in sejur si prima duminica din februarie. De ce noroc? Pentru ca in prima duminica a fiecarei luni intrarea la peste 30 de muzee din Paris si imprejurimi e gratuita. La noi ar putea sa fie intrarea gratuita si saptamanal, ca oricum nu ar veni mai nimeni. insa daca ar fi vorba de un concert moca sau de un kilogram de ulei electoral lumea s-ar imbulzi cu obstinatie.  Asta ne e tara si prea putini vor sa o schimbe. Am profitat cat am putut de  prima duminica, dar cu toate astea nu am cuprins decat cinci obiective, si asta asa „en passant”, vorba francezului: Notre Dame, Conciergerie, Sainte-Chapelle (ce interior magnific!), o bucatica de Luvru si Panteonul. Locuri in care as vrea sa revin, sa le savurez din nou, insa pe indelete. Se spune ca la Paris nu ninge mai mult de doua ori pe an. Iar daca asta se intampla zapada nu tine mult. Am prins si o zapada fugitiva: lunea erau fulgi pe jos, iar martea era asfaltul uscat, de parca zapada ar fi fost o… Fata Morgana.  Nu am ratat din lista obligatorie de obiective nici Muzeul Orsay, unde pictura de 7 stele e la ea acasa, de la Monet, Renoir si Manet, pana la Van Gogh si Courbet. Totul, intr-o fosta… gara amenajata impecabil. Am fost si in varful turnului Eiffel, de unde  panorama iti taie respiratia. La etajul 1, am vazut si un porumbel ratacit si ametit, care cu siguranta intrase fara bilet. La o aruncatura de bat de turn, la Trocadero, am admirat si un grup de rolleri care mergeau pe… cate doua rotite pe scari cu o agilitate incredibila. Lumea ii admira, nimeni nu ii apostrofa. La noi, gardienii publici le-ar fi facut o morala cu prelungiri.  La Versailles, in palat parca se mai simte si acum parfum de… Ludovic al XIV-lea, iar gradinile, facute parca de un artist maestru al liniilor si proportiilor, te invita la o plimbare romantica, chiar daca pe jos e gheata si poti sa faci turturi pe frunte. Francezii stiu sa conserve istoria si la magazine, galeriile Lafayette si a lor cupola magnifica fiind un exemplu elocvent. E drept ca si preturile sunt la fel de mari ca si cupola. Ar fi atat de multe de povestit despre Paris ca nu mi-ar ajunge un blog. Din pacate, cand am aterizat la Otopeni, mi-am adus aminte ca nu mai sunt in Franta. Din avion, nu am ajuns direct intr-un terminal, ci ne-a preluat un autobuz vechi si urat care ne-a dus la destinatie. Inadmisibil. Romania are aeroport international doar cu numele. „Henri Coanda” nu va mai putea face fata mult timp traficului de calatori. Va face cineva un aeroport de la zero? Si inca ceva: de la Otopeni pana la iesirea din Bucuresti am facut peste doua ore, adica acelasi timp in care am zburat de la Paris la Bucuresti. Avem singura capitala care nu are un mijloc de transport rapid pana in centru, iar benzile pentru masini sunt insuficiente. Paris, Romania, doua planete atat de diferite. Pe harta, intre Bucuresti si Paris sunt vreo 2100 de kilometri. In realitate, distanta e de multi ani-lumina. Ce sa fac, nu m-a facut mama parizian…

Anunțuri

9 responses to “Paris, Romania, doua planete diferite

  1. Bine ai revenit! Citind începutul articolului mă apucase teama că ai rămas acolo.

  2. Felicitari pentru articol! Asta-i viata!

  3. Sper sa raman la fel de placut impresionata in martie, cand ma voi afla si eu acolo pentru o saptamana. Comentariile tale vor fi ca un ghid (romanesc) pentru mine. Merci beaucoup !

  4. Parisul este un oras cu adevarat deosebit si merita vizitat.

  5. salut Denis.in tarile straine omul nu se mai gindeste la traiul de zi cu zi.la noi asta ne ocupa tot timpul.si in somn te gindesti unde o sa te duci ce o sa faci……cind te mai duci la muzeu?crezi ca daca ar avea tot ce le trebuie nu s-ar duce la muzeu?tu ce crezi ca alege o vizita la muzeu sau un kilogram de portocale?vizita la muzeu nu tine de foame.sint multi care nu au unde sa stea.crezi ca se bucura daca stie ca nu are unde sa traiasca cu familia vizitind muzee?sint un timpit cretin dobitoc cum vrei sa-mi spui.asta este.esti un om inteligent dar te rog gindeste si din alt punct de vedere.NU AU TIMP OAMENII SI NICI BANI.eu cred ca atunci cind o sa aiba pe masa tot ce-i trebuie un aprtament in care sa locuiasca decent si imbracaminte nu de la second hand ca avem croitori remarcabili or sa vina si la muzeu spectacole cinema etc.pina atunci……..sanatate Denis Meraru.

  6. ma intristeaza cind ii vad ca fac coada la magazinele second hand.pentru multi dintre noi asta inseamna saracie.aici poti sa privesti din mai multe puncte de vedere.sint oameni bogati care poarta de 3 ori o camasa dupa care trebuie sa o schimbe.e normal doar n-o sa o poarte pina o rupe.iar camasa nu are riie pe ea.dar…….nu sint oameni obisnuiti cu asa ceva.nu vreau sa supar pe cineva dar…..

  7. Liviu, nu superi pe nimeni. Din pacate, mai sunt tare multe de indreptat in tara asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s