Seara Anotimpurilor

“CD-ul cu Bach nu sună ca bagheta lui Oprea”, îmi spunea joi seara pe messenger o tânără şi erudită colegă, referindu-se la faptul că nimic nu poate înlocui plăcerea produsă de un concert de muzică clasică văzut “sur le vif”, cum ar spune francezul. Admiraţia ei venea la doar două ore după ce asistasem la încă un concert cu sala plină al Orchestrei Filarmonicii Piteşti, concert intitulat sugestiv “Anotimpurile”. Da, nici CD-ul, DVD-ul ori vinilul cu Bach nu sună precum ucenicii instrumentişti – da, încă nu sunt cu „selecţii” concertistice multe la activ – din orchestra dirijată de Tiberiu Dragoş Oprea, care, chiar dacă nu are vreun flaut fermecat – vorba lui Mozart – are bagheta cu care îmblânzeşte sufletele, ne face mult mai umani, ne derobotizează. Într-o lume în care de prea multe ori nu ştim decât să muncim şi să stăm pe internet până la epuizare, muzicanţii (şi nu o spun deloc peiorativ, ci cu deferenţă) din (Filarmonica) Piteşti, nu din… Bremen, aduc o rază de lumină în partiturile vieţii noastre, care câteodată sună cam fals. Da, cred că încep pas cu pas să mă declar, de bună voie şi nesilit de nimeni, dependent de Filarmonică, dependent de Mozart şi Vivaldi. Am avut plăcuta bucurie să văd, cum şi colega mea de conversaţie… simfonică remarca, părinţi şi copii… mici la concert simfonic. Am văzut elevi de liceu ascultând cu mare plăcere „Anotimpurile”, fără să fie aduşi cu arcanul de vreun profesor. În afară de fascinantul Vivaldi, cei aproape 700 de spectatori prezenţi au avut ocazia să asculte şi Corelli (Sarabanda, Giga, Badinerie) şi Mozart (Divertisment în Fa major). La vioară, solistul Mădălin Sandu a încântat, atât la „Anotimpurile”, cât şi la „Balada” lui Porumbescu, aceasta din urmă fiind ca un „bonus” pentru public. Orchestra Filarmonicii Piteşti are un mare merit: începe să le insufle tot mai multor piteşteni pasiune şi pentru muzica de calitate. Asta chiar dacă mai sunt şi spectatori refractari. Cum ar fi de exemplu un oarecare adult care venise cu 3 copii la concert şi care a plecat înainte de bis, crezând că spectacolul s-a încheiat. Mai mult, acelaşi individ le spunea copiilor gălăgioşi pe scările de la Casa Sindicatelor: „Nu mai urlaţi, băi, că mai cântă ăia”. Stimate domn afon, ai avea multe de învăţat de la „ăia”… În orice caz, dincolo de unii – e drept, puţini – afoni sau inculţi, cărora le mai sunau două-trei celulare ori care aplaudau când nu trebuie, am asistat cu gura căscată, la figurat, şi închisă, la propriu, la o seară şi serată a… Anotimpurilor. O notă bună pentru primarul Pendiuc, care a preferat să plece de la o prozaică şedinţă de partid a P.S.D. pentru a asista la un concert de ţinută.Pe 25 octombrie, de la ora 19, piteştenii sunt din nou invitaţi la concert. Unul în „Tempo espagnol” şi din care nu va lipsi „Bolero” de Ravel. Toamna muzicii speciale continuă.

Denis MERARU

Anunțuri

One response to “Seara Anotimpurilor

  1. Am devenit alergica. Sau alergici. Pacat ca doar cativa dintre noi sufera de alergie. Alergie la muzica de dragul fitelor, care inlocuieste muzica de dragul muzicii…Cand vom inceta sa mai fim alergici?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s