Lecţia, de Nicolas Sarkozy

Am un defect. Îmi place politica, dar nu-mi plac deloc politicienii români. Comparativ cu politicienii din Vest, distanţa valorică e de la Pământ la Lună, vorba lui Jules Verne. M-am convins de acest ecart încă o dată la sfârşitul săptămânii trecute, când am văzut pe TV5 Europe un interviu încântător cu preşedintele Nicolas Sarkozy. Criticat dur pentru intenţia de reducere masivă a posturilor din administraţie, Sarkozy rămâne totuşi un politician rasat, fără bâlbe, fără atacuri la adversari. Popular, fără să fie populist. Cu trei cărţi de mare succes la activ – se pot lăuda preşedintele Băsescu sau vreun politician… argeşean cu aşa ceva ? – Nicolas Sarkozy are verb şi vervă. Aproape fiecare frază e ca o parabolă. La noi, Băsescu şi Tăriceanu se ceartă săptămânal şi se “înţeapă” fără dragoste. La noi, Guvernul e decimat de “bisericuţe”. Acolo, Sarkozy şi premierul Francois Fillon dau un exemplu de coabitare impecabilă. “Trebuie să mă gândesc şi la francezii care nu m-au votat. E esenţial să ai un guvern cu oameni de calitate.” În România, ca şi în alte ţări, orele suplimentare neplătite sunt o mare problemă. Nu am văzut o dată măcar un senator ori deputat de Argeş atacând problema. Ca să nu mai zic de preşedinte… În schimb, Sarkozy a vorbit pe TV5 aproape 10 minute pe această temă de mare interes, spunând că “plata orelor suplimentare nu va fi impozitată. Sunt milioane de ore suplimentare neplătite la ora actuală în Franţa. ” Acest lucru se va regla din fericire în Hexagon. În Argeş, parlamentarii sunt buni doar de atacuri verbale la adversari. La 2.000 de kilometri distanţă, la Elysee, Sarkozy spune: “În lunile de campanie, poate aţi remarcat că nu am atacat-o pe Segolene Royal. Nu stă în felul meu de a fi să-mi atac adversarii. În politică, concurenţa e normală. Dar concurenţa nu înseamnă să distrugi proiectele celuilalt.” La noi, atacurile politice sunt un sport naţional şi suburban. Da, avem Alianţa D.A. Dar ea înseamnă Dezbinare şi Aroganţă. Sarkozy nu se sfieşte să spună că “locul Turciei nu e în U.E.” Dar adaugă: “pentru că geografic Turcia e în Asia Mică. Vom face însă un parteneriat solid cu Turcia”. Liderul francez militează pentru folosirea energiei nucleare inclusiv în… Iran, însă “în scopuri civile, nu militare”. O frază superbă: “Francezii mi-au dat cel mai frumos cadou: încrederea. Nu am dreptul să fiu obosit. Vreau să văd nu categorii, ci femei şi bărbaţi care să aducă soluţii francezilor”. Foarte concret şi coerent, Sarkozy a dat pe TV5 o lecţie de politică. O lecţie pe care ar fi trebuit să o vadă toţi politicienii şi oficialii noştri. Dar mai bine că nu au văzut-o. Pentru că nu o înţelegeau. Aţi văzut vreun parlamentar ori consilier judeţean care să vorbească fluent franceza ori engleza? Nu! Suntem în Uniunea Europeană, dar politicienii noştri – cu excepţia poate a lui Tăriceanu – habar n-au să vorbească într-o limbă străină. Vor mulţi să fie europarlamentari, dar sunt euronulităţi în limba lui Moliere ori Shakespeare. Pentru Sarkozy, cele mai frumoase cuvinte sunt “a iubi” şi “a construi”. Pentru ai noştri, cuvintele preferate sunt probabil “demagogie” şi “arivism”. Chapeau, Monsieur Sarkozy!

Denis MERARU

Anunțuri

One response to “Lecţia, de Nicolas Sarkozy

  1. cred totuși că Sarkozy are destule neajunsuri încât să nu fie nevoie să îi dedicăm ode. e un politician bun, chiar foarte bun, dar să nu îl idealizăm că e un sfânt.
    plus că sunt câteva neconcordanțe: în Franța nu e coabitare din simplul motiv că Fillon e tot din UMP. e drept că au cooptat mulți socialiști îăn guvern, dar asta cu scopul populist de arăta unitate , dar în fapt pentru a dezbina PS.
    Problema orelor suplimentare în Franța și România sunt un pic diferite. În românia nu se plătesc pentru că așa vor mușchii șefilor. în franța nu le plătesc pentru că au o limitare foarte drastică a timpului de muncă.
    și dacă e să îl analizăm pe sarkozy hai să ne amintim și de revoltele din banlieu și despre propunerile pe limitarea migrației și despre faptul că bugetul Franței propus pentru anul viitor e la fel ca cel de anul ăsta, adică cu un deficit uriaș și că nu se iau aproape deloc măsuri dure care să scoată Franța din faliment, așa cum o caracteriza Fillon.
    nu zic că e la fel ca politicienii noștrii. dar nu cred că face bine idealizarea unor personaje și demonizarea altora. mai sunt și nuanțe de gri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s