M-am uitat cu mare incantare saptamana trecuta cu mare incantare la lectia de fotbal data de catre Liverpool celor de la Real Madrid. In afara de scor si de arta fotbalistica m-a incantat din nou – a cata oara? – incredibilul cor de zeci de mii de voci de pe Anfield Road. Nu poti sa nu vibrezi vazand un asemenea stadion, o asemenea galerie si un “You’ll never walk alone” care nu te poate face sa nu vibrezi. Suporterul englez are, dincolo de cultura fotbalistica, un cult al clubului pe care il sustine. Inevitabil, nu am putut face o trista paralela cu fotbalul si realitatile romanesti. Pe stadioanele noastre, singura cultura adevarata e cea de… coji de seminte si injuraturi neaose aruncate cu darnicie. Fotbalul romanesc nu are mentalitatea acelui unic “You’ll never walk alone”. Suporterii lui Liverpool canta si cand echipa lor ia bataie rau. Neconditionat. La noi, daca echipa favorita pierde suporterii injura din tot sufletul. De ce? Pentru ca oricum fotbalul romanesc e murdar la toate capitolele. Echipe adormite si cu jucatori care se gandesc numai la prime si bonusuri, stadioane cu infrastructuri precare, conducatori de cluburi promovati in exces de mass-media, performante zero in cupele europene si multe alte bube. Ca sa nu mai vorbim de nationala aflata intr-o stare prelungita de letargie. Echipa Romaniei joaca atat de prost incat ma face sa imi fie dor rau de Generatia de Aur. In cupele europene, echipele noastre sunt atat de penibile, incat am ajuns sa ma gandesc cu nostalgie la perioada anilor 83-90, cand Steaua, Dinamo si Craiova aveau rezultate mari la nivel international si jocuri incantatoare. O tempora… Insa nu numai fotbalul are nevoie de mentalitatea “You’ll never walk alone”, ci si toata Romania. Nu suntem uniti, suntem intr-un procent covarsitor egoisti, neglijenti, mercenari. Romania e un turn Babel. Nu ne iubim aproapele sub nicio forma. Nu suntem uniti nici macar 1%. Suntem o pseudoechipa dezlanata si penibila in care fiecare vrea sa traga cat mai mult din resursele tarii. Suntem in UE, dar nu am merita sa fim nici macar in Divizia C a Europei. Prea putini romani ne mai dau motive sa fim mandri de ei, de noi, de tara noastra. Ce bine ar fi sa ni se inoculeze niscaiva doze de “You’ll never walk alone”…
Romania are nevoie de o mentalitate tip Anfield
martie 16, 2009 · 1 comentariu
Categorii: Uncategorized
1 răspuns Până acum ↓
Tânără speranţă « Oana Stoica Mujea // martie 17, 2009 la 9:08 pm |
[...] mai povestit de Denis Meraru, nu? Da, e domnul care a scris „Pepiniera”, doar că, primul său roman, mai trebuie puţin [...]